Definita cuvantului oratorie
ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oratorie
ADÍCȚIE s. f. dependență față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor. (< fr. addiction) Vezi definitia »
SUPURÁȚIE s.f. Formare și scurgere de puroi. [Gen. -iei, var. supurațiune s.f. / cf. fr. suppuration, lat. suppuratio]. Vezi definitia »
INARMONÍE s.f. Lipsă de armonie. [Gen. -iei. / cf. fr. inharmonie]. Vezi definitia »
NULIZOMÍE s. f. absența unei perechi de cromozomi omologi de la un organism aneuploid. (< fr. nullisomie) Vezi definitia »
LEGÁȚIE s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Gen. -iei, var. legațiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio]. Vezi definitia »