TENEBRIÓN s. m. insectă coleopteră brun-închisă, care trăiește în locuri întunecoase. (< fr. ténébrion) Vezi definitia »

BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton]. Vezi definitia »

AUDIOFÓN s. n. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. (< fr. audiophone) Vezi definitia »

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau populației ei, privitor la Estonia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din Estonia (n. pr.) (derivat regresiv). Vezi definitia »

Oximoron, epitet antitetic ce defineste o trasatura morala sau de stil sau vestimentatie ce face in mod grosolan diferenta intre aparenta si esenta (i.e. aparenta de imbracaminte cu stil si esenta imbracamintei cu stil, aparenta calitatii morale de doamna si esenta acestei caractersitici) Cuvant obtinut prin alaturarea unui diminutiv utilizat in argou(„piți”) cu un element onomatopeic cu rol augmentativ(„-poanca”) Vezi definitia »