áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

ALBUMINOMÉTRU, abuminometre, s. n. Aparat cu care se poate determina cantitatea de albumină dintr-un lichid organic. – După fr. albuminimètre. Vezi definitia »

CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître) Vezi definitia »

DEPRESIOMÉTRU s.n. Manometru pentru măsurarea depresiunii din lucrările miniere subterane. [Pron. -si-o-. / cf. fr. dépressiomètre]. Vezi definitia »

BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre]. Vezi definitia »