Definita cuvantului bec
BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bec
CHIOSTÉC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. Vezi definitia »
calembéc s. m. – Specie de arbore exotic. Tc. kalambak (Șeineanu, III, 26; Meyer 169; Lokotsch 1155); cf. it. calambucco. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »
sârmali-elec, s.f. – (turc. înv.) tunică scurtă prinsă cu sârmă Vezi definitia »
edéc (edécuri), s. n. – 1. Odgon, legătură. – 2. Povară, încărcătură. Tc. edek (Lokotsch 948), cf. sb. jedek. Vezi definitia »
AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv). Vezi definitia »