ASTRÓFIC, -Ă adj. (despre versuri) care nu formează strofe. (< fr. astrophique) Vezi definitia »

ciríc (-curi), s. n. – Sfert, parte, bucată. Tc. çerek (Șeineanu, II, 133; Popescu-Ciocănel 22), cf. bg. çirek, sb. çerek. Vezi definitia »

HEMATOPOIÉTIC, -Ă adj. Organ hematopoietic = organ care produce celule sanguine. [Pron. -po-ie-. / < fr. hématopoiétique]. Vezi definitia »

VÓRNIC, vornici, s. m. 1. (În evul mediu, în țările românești) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești. 2. (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg. ♦ Funcționar în administrarea comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩnikŭ. Vezi definitia »

INTRAMAGMÁTIC, -Ă, intramagmatici, -ce, adj. (Geol.) Din interiorul magmei; care s-a consolidat în adâncimea scoarței terestre. – Intra¹-+magmatic. Vezi definitia »