Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în sec. VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (Fig.) Laborios. [< fr. bénédictin].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
BERNARDÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin]. Vezi definitia »
SEÍN, -Ă, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. – Et. nec. Vezi definitia »
URSÍN, -Ă, ursini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Lat în spate. – Din fr. oursin. Vezi definitia »
SARÍN s. n. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică. (< germ. Sarin) Vezi definitia »
in hotarare de divort paratul-reconvenient Vezi definitia »