Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în sec. VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (Fig.) Laborios. [< fr. bénédictin].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
EDELSCHWEIN s. n. invar. Rasă de porci crescută mai ales pentru carne. [Pr.: édelșvain] – Cuv. germ. Vezi definitia »
BIVOLTÍN, -Ă adj. (Despre insecte, viermi de mătase) la care ciclul vital are loc de două ori în cursul aceluiași an. [< fr. bivoltin, cf. lat. bis – de două ori, voltum < volvere – a evolua]. Vezi definitia »
CREPDEȘÍN s. n. (Text) Crep (2). [Var.: crepdeșínă s. f.] – Din fr. crêpe de Chine. Vezi definitia »
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. Vezi definitia »
RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin. Vezi definitia »