TURÁȚIE, turații, s. f. Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax; rotație. ♦ Număr de rotații efectuate de un corp rotitor într-o unitate de timp. – Tur¹ + suf. -ație (după rotație). Vezi definitia »

FRENÁȚIE s. f. (livr.) înfrânare. (< lat. frenatio) Vezi definitia »

tarónie, tarónii, s.f. (reg.) deprindere, obicei. Vezi definitia »

ANGIOFLUOROGRAFÍE s. f. radiografie sau radioscopie a vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. (< fr. angiofluorographie) Vezi definitia »

PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio]. Vezi definitia »