PREISTÓRIC, -Ă adj. referitor la preistorie. ◊ (fam.) străvechi; învechit. (< fr. préhistorique) Vezi definitia »

sifilitic, -ă, sifilitici, -e s. m., s. f., adj. nebun, trăsnit. Vezi definitia »

ELECTROCHÍMIC, -Ă adj. referitor la electrochimie. ♦ analiză ~ă = electroanaliză. (< fr. électrochimique) Vezi definitia »

PSIHOTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotronică. II. s.f. disciplină biofizică, studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii. (< engl. psychotronics) Vezi definitia »

ZEOLÍTIC, -Ă adj. Care conține sau posedă proprietățile zeoliților. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolitique]. Vezi definitia »