VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). Vezi definitia »

AVICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în avicultură. [< fr. aviculteur, cf. lat. avis – pasăre, cultor – cultivator]. Vezi definitia »

Lucrator care in secolele XVIII-XIX fabrica paine in forme-furme, in Moldova. Sinonim: brutar Vezi definitia »

REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator. Vezi definitia »

RESTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care reface o operă de artă, o clădire etc. 2. proprietar sau administrator de restaurant. (< fr. restaurateur, lat. restaurator) Vezi definitia »