DEZGRÁȚIE s.f. v. dizgrație. Vezi definitia »

oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță). Vezi definitia »

FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. Vezi definitia »

AGLOSOSTOMÍE s. f. anomalie congenitală prin lipsa limbii și a deschizăturii orale. (< engl. aglossostomia) Vezi definitia »

FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. Faptul de a fi fruntaș(1) – Fruntaș + suf. -ie. Vezi definitia »