INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio]. Vezi definitia »

AGERAZÍE s.f. (Liv.) Aparență tinerească la o persoană în vârstă. [< fr. agérasie]. Vezi definitia »

NOIÉMVRIE s. m. v. noiembrie. Vezi definitia »

HOMEOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui țesut asemănător țesutului normal. [Gen. -iei. / fr. homéoplasie, cf. gr. homoios – asemănător, plassein – a forma]. Vezi definitia »

ONICALGÍE s.f. (Med.) Durere în unghii, cauzată de o mică tumoare. [Gen. -iei. / < fr. onychalgie, cf. gr. onyx – unghie, algos – durere]. Vezi definitia »