Definita cuvantului fălțui
FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării). – Din germ. falzen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fălțui
COLBUÍ vb. IV. v. colbăi. Vezi definitia »
spărgăluí, spărgăluiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni. Vezi definitia »
SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ. Vezi definitia »
RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere) Vezi definitia »
CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere) Vezi definitia »