șniucuí, șniucuiésc, vb. IV (reg.; despre tabac) a trage fumul pe nas, a priza. Vezi definitia »

părtuí, părtuiésc, vb. IV (înv.) a părtini, a favoriza. Vezi definitia »

ȚUCSUÍ, țucsuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A bea, a chefui. – Comp. bg. cukam. Vezi definitia »

încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relații de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări. Vezi definitia »

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui. Vezi definitia »