Definita cuvantului fără
FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. – Lat. foras „afară”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fără
TÓRTĂ s. f. v. tort2. Vezi definitia »
BIMEDIÁNĂ s. f. segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse. (< bi- + mediană) Vezi definitia »
TOXICÓZĂ, toxicoze, s. f. Infecție gravă a copiilor mici, manifestată prin diaree, vomă, denutriție etc. – Din fr. toxicose. Vezi definitia »
SUREÁTĂ, surete, s. f. (Iht.) Obleț. Vezi definitia »
BRÁNȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche) Vezi definitia »