DISIDÉNȚĂ, disidențe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Var.: dizidénță s. f.] – Din fr. dissidence, lat. dissidentia. Vezi definitia »

CĂPȘUNÍCĂ, căpșunele, s. f. 1. Diminutiv al lui căpșună. 2. Varietate de struguri nealtoiți. 3. Vin rezultat din căpșunică (2). – Căpșună + suf. -ică. Vezi definitia »

CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț. Vezi definitia »

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis. Vezi definitia »

podpíscă, podpísce, s.f. (înv.) 1. semnătură. 2. dispoziție, ordin scris, parafat. Vezi definitia »