POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ. Vezi definitia »

ALÍC, alice, s. n. V. alică. Vezi definitia »

HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique. Vezi definitia »

PROPÍLIC adj. alcool ~ = alcool aciclic saturat, primar, obținut prin fermentație la fabricarea alcoolului etilic, folosit ca dizolvant; propanol. (< fr. propylique) Vezi definitia »

STEREOFÓNIC, -Ă adj. Referitor la stereofonie; bazat pe stereofonie. [< fr. stéréophonique]. Vezi definitia »