ANTAGONÍST, -Ă I. adj. antagonic. II. adj., s. n. (substanță, agent, mușchi) care împiedică efectele agonistului² (II). (< fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes) Vezi definitia »

SEMANTICÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al semanticismului. (< engl. semanticist) Vezi definitia »

OBSCURANTÍST, -Ă, obscutantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1.Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. – Din fr. obscurantiste. Vezi definitia »

TRATAMENTÍST, tratamentiști, s. m. Muncitor specialist în tratarea la cald a plăcilor de fibre lemnoase, – Tratament + suf. -ist. Vezi definitia »

XENOBLÁST, -Ă, adj., s.n. (Cristal) Format în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decât cea proprie. (din fr. xénoblaste) Vezi definitia »