PÚLBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră. ◊ Expr. A se face (praf și) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a înălța pe cineva într-o situație foarte bună. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) Mulțime, puzderie. 2. Spec. (Înv.) Praf de pușcă. 3. Substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris. Vezi definitia »

REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora. Vezi definitia »

DENOMINALIZÁRE, denominalizări, s. f. Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești. – V. denominaliza. Vezi definitia »

REBOTEZÁRE, rebotezări, s. f. Acțiunea de a (se) reboteza. – V. reboteza. Vezi definitia »

BRĂNUÍRE (‹ germ.) s. f. Operație de impregnare cu grăsimi topite a pieilor tăbăcite pentru a le face mai elastice, mai rezistente și hidrofobe, în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. Vezi definitia »