cerdác (cerdace), s. n. – 1. Balcon închis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chioșc. – 3. Terasă, balcon. – 4. Acoperiș cu care se protejează troițele și fîntînile. – Mr. cirdache, megl. čărdac. Tc. çerdak (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. čardak. După Miklosich, Wander., 13, rut. čerdak provine din rom. Vezi definitia »

BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac. Vezi definitia »

iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι. Vezi definitia »

obrác, obrácuri, s.n. (reg.) adăpost. Vezi definitia »

gorneác s. m. – Vînt de miază-noapte, vînt rece. – Var. gorneag. Sb., bg. gornjak (DAR; Conev 37), din sl. gornij „înalt, superior”. În Olt. Din aceeași familie fac parte gorniță, s. f. (înv., balcon), din sl. gorĭnica „etaj superior” și gorănă, s. f. (bîrnă de acoperiș), din sl. gorĭnĭ „parte de sus”. Vezi definitia »