brocárd (-duri), s. n. – Țesătură de mătase, frenghie. Fr. brocart. Vezi definitia »

ENEACÓRD s.n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéacorde, cf. gr. ennea – nouă, lat. corda – coardă]. Vezi definitia »

HAZÁRD s.n. Soartă, destin. ♦ Întâmplare. ◊ Joc de hazard = joc de noroc. [Pl. -duri, -de. / < fr. hasard]. Vezi definitia »

HEXACÓRD s.n. 1. Liră cu șase coarde la vechii greci. 2. Șase trepte ale unei scări muzicale dispuse una după alta. [< fr. hexacorde, cf. gr. hexachordos]. Vezi definitia »

monocord (‹ gr. μονόχορδον [monochordon], „o singură coardă”), instrument cordofon ciupit, care a servit lui Pitagora pentru experiențe acustice. O coardă întinsă peste o cutie de rezonanță* lungă și subțire (împărțită în intervale* prin semne) putea fi prescurtată sau prelungită cu ajutorul unui căluș* mobil. Denumirea de m. a fost utilizată și atunci când instr. i s-au adăugat mai multe coarde (în sec. 11 are 8-19 coarde). Din sec. 14 începe procesul de transformare a m. în clavicord*. Sin.: canon (1). V. qanûn. Vezi definitia »