MONOCÓRD, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singură coardă. ♦ (Fig.) Monoton, uniform, inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singură coardă, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor și a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde, cf. gr. monos – unic, chorde – coardă]. Vezi definitia »

badeangard, badeangarzi, s. m. (glum.) bodyguard, gardă de corp Vezi definitia »

MIOCÁRD s. n. Mușchiul inimii, constituit din fibre musculare striate. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myocarde. Vezi definitia »

BRADFORD [brædfəd], oraș în centrul Marii Britanii (Anglia), la V de Leeds; 464 mii loc. (1985). Nod de comunicații. Mare centru al ind. lînii. Universitate. Vezi definitia »

ȘTÁNDARD s.n. v. standard. Vezi definitia »