TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) Vezi definitia »

TRANSDÚCȚIE s. f. 1. raționament transductiv. 2. (biol.) transfer de material genetic de la o celulă la alta prin intermediul unui vector (2) viral. (< fr. transduction) Vezi definitia »

COSMOZOOLOGÍE s. f. ramură a exobiologiei care studiază efectele zborului cosmic, acțiunea radiației cosmice asupra animalelor. (< cosmo- + zoologie) Vezi definitia »

OECOLOGÍE s. f. v. ecologie. Vezi definitia »

PRECISTÁNIE s. f. v. pricestanie. Vezi definitia »