STRELÍȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț. Vezi definitia »

BIZANȚ v. Imperiul Bizantin Vezi definitia »

TUBULÉȚ, tubulețe, s. n. Tubușor. – Tub + suf. -uleț. Vezi definitia »

țâlimbricúț s.n. (reg.) omușor. Vezi definitia »

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. Vezi definitia »