PÂRÂÚȚ, pârâuțe, s. n. Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț. Vezi definitia »

valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze. Vezi definitia »

CERDĂCÚȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț. Vezi definitia »

ȘPRIȚ² s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze]. Vezi definitia »

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »