ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ◊ Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se lăsa examinat de medic. 2. Intranz. și tranz. A indica printr-un gest persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. ◊ Expr. (Tranz.) A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară; a goni. A arăta (pe cineva) cu degetul = a semnala (pe cineva) batjocurii publice. ♦ Tranz. A indica o măsură, o direcție etc. Steaua cea polară i-arată a lui cale (EMINESCU). ♦ Tranz. A marca ora. Ceasornicul arată ora șase. 3. Tranz. A da o explicație, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Îți arăt eu! = te învăț eu minte!. 4. Tranz. și refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovadă de...; a dovedi. În împrejurarea asta au arătat înțelepciune (SADOVEANU). ♦ Intranz. A părea (după înfățișare). Straiele astea pocite fac să arăți așa de sfrijit (CREANGĂ). ◊ Expr. A arăta bine (sau rău) = a avea o înfățișare sănătoasă (sau bolnăvicioasă). ◊ Refl. unipers. Se arată a fi vreme bună. ◊ Expr. Pe (sau după) cât se arată = după cum pare, pe cât se poate vedea. 5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neașteptate). O dungă de soare s-arată (COȘBUC). – Lat. *arrectare. Vezi definitia »

ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. Vezi definitia »

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 î. Hr.), întemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se întindea din munții Slovaciei și Dunărea mujlocie până la Hemus și Marea Neagră. Pe plan intern, politica lui B. a fost îndreptată spre unificarea formațiunilor politico-militare din Dacia și spre construirea unui sistem defensiv în zona M-ților Orăștiei. Pe plan extern, a dus o politică activă de redobândire a unor vechi ținuturi dacice și de preîntîmpinare a pericolului roman în Pen. Balcanică. În anul 60/59 î. Hr. i-a învins pe boii și tauriscii de la Dunărea mijlocie și din Slovenia, iar între 50 și 48 î. Hr. a cucerit și supus influenței sale cetățile grecești de pe țărmul de N și V al Mării Negre, precum șu terit. cuprins între Dunăre și Balcani. A intervenit în conflictul dintre Cezar și Pompei (48 î. Hr.), făgăduindu-i acestuia din urmă ajutor militar. După moartea sa (44 î. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refăcut sub conducerea lui Decebal. Vezi definitia »

stiinta care studiaza compozitiaștructura si transformarile substantelor Vezi definitia »

mata Vezi definitia »