AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine. Vezi definitia »

ciofleágă² s.f. sg. (reg.) om de nimic, târâie-brâu, pierde-vară, zgârâie-brânză. Vezi definitia »

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s. f.] – Din pol. horda, rus. orda. Vezi definitia »

brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță). Vezi definitia »

PUERPERÁLĂ adj. (În sintagma) Febră puerperală = boală infecțioasă care apare la lăuze, în urma pătrunderii în uter a unui agent patogen. [Pr.: pu-er-] – Din fr. puerpérale. Vezi definitia »