Definita cuvantului brucă
brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brucă
CERVICÍTĂ, cervicite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colului uterin sau a vezicii urinare. – Din fr. cervicite. Vezi definitia »
SINOVIÁLĂ s.f. (Anat.) Membrană seroasă care secretă sinovie. [Pron. -vi-a-. / < fr. sinoviale]. Vezi definitia »
PALMITÍNĂ s.f. Ester palmitic al glicerinei, unul dintre constituienții corpurilor grase. [< fr. palmitine]. Vezi definitia »
EPITÁGMĂ s.f. (Ant.) Corp de infanteriști ușor înarmați în falanga grecească. [Cf. it., gr. epitagma]. Vezi definitia »
pâștíță2, s.f. sg. (reg.) smoc de păr la pintenul calului. Vezi definitia »