lîngoáre (lângóri), s. f. – 1. Boală, suferință. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Pușcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucișare cu lingere sau cu lung. Cf. și lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeș), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Pușcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s. f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin). Vezi definitia »

COABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [< coabita]. Vezi definitia »

VESELÍRE, veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. – V. veseli. Vezi definitia »

sodomíre s.f. 1. (înv.) prăpăd, dezastru, distrugere. 2. (reg.) prăbușire, surpare. Vezi definitia »

pogăcére s.f. pl. (reg.) femei care vând pogăci (v.) și alte turte pe la târguri. Vezi definitia »