Definita cuvantului bridă
BRÍDĂ s.f. 1. Gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. Piesă metalică care leagă arcurile de osii. ♦ Coroană metalică servind la îmbinarea tuburilor. 3. Mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderență. [< fr. bride].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bridă
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure. Vezi definitia »
ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. Vezi definitia »
GÁNGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcământ. [Cf. fr. gangue, germ. Gang]. Vezi definitia »
ENCÍCLICĂ s.f. Circulară oficială a papei către preoți sau episcopi. [Cf. fr. encyclique, it. enciclica, lat.t., gr. enkyklos – circular]. Vezi definitia »
METRÓPOLĂ s. f. 1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale. 3. oraș mare, capitală a unei țări. (< fr. métropole) Vezi definitia »