Definita cuvantului bronz
BRONZ s.n. Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. ◊ Epoca de bronz = epocă preistorică, corespunzătoare mileniului al II-lea î.e.n., caracterizată prin apariția și dezvoltarea uneltelor și armelor de bronz. ♦ Obiect, (spec.) statuie, statuetă de bronz. ◊ Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< fr. bronze, it. bronzo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bronz
BONZ, bonzi, s. m. Preot budist. ♦ Fig. (Ir.) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. – Fr. bonze. Vezi definitia »
ORÁNZ, oranzi, s. m. (Înv.) Portocal. – Din fr. orange (după naramz). Vezi definitia »
BRIENZ [bri:nț], (BRIENZER SEE) [brínțɔr zee], lac navigabil în Elveția centrală, străbătut de rîul Aare; 29 km2. Ad. max.: 262 m. Pescuit. Turism. Vezi definitia »
BREGENZ [brégənț], oraș în V Austriei, pe malul L. Constanța, centru ad-tiv al landului Vorarlberg; 24,6 mii loc. (1981). Produse chimice, electronice, textile și alim. (bere). Primărie (sec. 16), clădiri baroce. Muzeu. Centru turistic. Fundat la c. 1.200. Vezi definitia »
grunz s. m. / s. n., pl. grunji / grunzi, grunzuri Vezi definitia »