TORTURĂTÓR, -OÁRE, torturători, -oare, adj. Care torturează, chinuitor. – Din tortura + suf. -(ă)tor (după fr. tortureur). Vezi definitia »

FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur) Vezi definitia »

preștiutór, -oáre, s.m. și f. (înv.) persoană având facultatea de a prevedea, de a presimți evenimentele viitoare. Vezi definitia »

RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător. Vezi definitia »

RECUPERATÓR s.m. (La romani) Judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. [< lat. recuperator]. Vezi definitia »