Definita cuvantului fonator
FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu fonator
UȘCIÓR s. m. v. ușor1. Vezi definitia »
VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează o localitate, un muzeu, o expoziție etc. 2. (Rar) Persoană care face cuiva o vizită. – Vizita + suf. -tor. Vezi definitia »
SENIOR1, seniori, s. m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior. Vezi definitia »
MELANOFÓR s. m. crematofor care conține melanină. (< fr. mélanophore) Vezi definitia »
cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat. Vezi definitia »