CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée. Vezi definitia »

EMPIRÉU s.n. Partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor. [Pron. -reu. / cf. fr. empyrée, it. empireo, gr. empyrios – înfocat]. Vezi definitia »

BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey) Vezi definitia »

CAȘÉU s.n. Mască folosită la filmarea combinată pentru a acoperi o parte din cadru. ♦ (Rar) Cașetă. [< fr. cachet]. Vezi definitia »

éu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(ŭ), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Pușcariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(ë), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. mie ‹ mĭhĭ, dat. (î)mi ‹ mĭ, acuz. mă ‹ mē sau mine ‹ mēne. Se folosește acuz. cu prep.: cu mine, fără mine, decît mine, pentru mine, etc. În Munt., în limbajul popular și vulgar, se pronunță io. Vezi definitia »