ORGANICÍSM s. n. 1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. 3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. (< fr. organicisme) Vezi definitia »

EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. Vezi definitia »

TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme. Vezi definitia »

ȚARÍSM s. n. Formă de guvernământ monarhică în care puterea supremă aparținea țarului; regimul țarist. – Din fr. tsarisme. Vezi definitia »

PERSONALÍSM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu ca persoană supremă. ◊ Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme]. Vezi definitia »