PICNOMETRÍE s.f. Tehnica de măsurare a densităților. [Gen. -iei. / < fr. pycnométrie]. Vezi definitia »

CORTICECTOMÍE s.f. Ablațiune a unei părți a scoarței cerebrale, lăsând neatinsă substanța albă. [Gen. -iei. / < fr. corticectomie]. Vezi definitia »

aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio) Vezi definitia »

FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie. Vezi definitia »

IRIDOMALACÍE s. f. ramolisment al irisului (I, 2). (< engl. iridomalacia) Vezi definitia »