DIGAMÍE s. f. fenomen particular plantelor cu flori, la care doi gameți masculi produc o dublă fecundare. (< fr. digamie) Vezi definitia »

TIROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a laringelui prin secționarea chirurgicală a cartilajului tiroid. [Gen. -iei. / < fr. thyrotomie]. Vezi definitia »

ACHINEZÍE s.f. (Med.) Imobilitate, imposibilitate de a face mișcări. [Gen. -iei. / < fr. akinésie, germ. Akinesie, cf. gr. a – fără, kinein – a se mișca]. Vezi definitia »

LĂCĂRÍE s. f. Cantitate mare de apă care acoperă un loc în urma ploilor, a inundațiilor; apă multă vărsată de cineva pe jos; apăraie, lăcăraie. – Lac¹ + suf. -ărie. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »