istóv adv. – Cu totul, complet. Sl. istovŭ „adevărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 269; Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. istov, s. n. (sfîrșit, extremitate, capăt; lichidare, sold; scadență; deces, sfîrșit); istovi, vb. (a termina, a sfîrși; a epuiza, a copleși; a omorî; a cheltui, a risipi; a lichida); istoveală, s. f. (epuizare, oboseală); istovitor, adj. (care istovește). Vezi definitia »

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov. Vezi definitia »

BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Înv.) Teolog. ♦ (Adjectival) Învățat. – Slav. (v. sl. bogoslovu). Vezi definitia »

BULGAKOV, Mihail Afanasievici (1891-1940), scriitor rus. Operă evocatoare a războilui civil (romanul „Garda albă”; piesele de teatru „Zilele Turbinilor”, „Fuga”). Capodopera sa, romanul „Maestrul și Margareta” se remarcă prin întrepătrunderea planului realist cu cel fantastic-imaginar. Vezi definitia »

BUCOV, com. în jud. Prahova; 9.544 loc. (1991). Expl. de argile. Cărămidă și țiglă. Vestigii arheologice la Rotari și Tioca atestînd locuirea aici începînd din epoca neolitică. În ev. med. a fost oraș, reședință de județ. Vezi definitia »