Definita cuvantului busolă
BUSÓLĂ s.f. Instrument compus dintr-un ac magnetic cu cadran, cu care se determină nordul. ◊ A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ (Fig.) Călăuză, conducător, ghid. [Cf. fr. boussole, it. bussola].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu busolă
úrsă, úrse, s.f. (pop.) 1. ursoaică. 2. numele a două constelații situate aproape de polul boreal: Ursa mare și Ursa mică. Vezi definitia »
gulgută, gulgute s. f. (deț.) înșelătorie, minciună, păcăleală. Vezi definitia »
IMAGÍSTICĂ s.f. Producție literară (uneori formalistă) în care predomină imaginile. [< fr. imagistique]. Vezi definitia »
ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza) Vezi definitia »
SUBGRÚPĂ, subgrupe, s. f. Subdiviziune a grupei. – Sub1- + grupă (după fr. sous-groupe). Vezi definitia »