PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. Vezi definitia »

pârtă s.f. (reg.) povară mai mică purtată pe cap de femei. Vezi definitia »

PIAȚÉTĂ, piațete, s. f. Piață (I 2) mică. – Din it. piazzetta. Vezi definitia »

platoríță, platoríțe, s.f. (reg.) 1. lăturoaie, scândură groasă, plană. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale miezului de nucă. Vezi definitia »

ciocănitură, ciocănituri s. f. v. ciocăneală. Vezi definitia »