Definita cuvantului cacofonie
CACOFONÍE s.f. Întâlnire de sunete care impresionează neplăcut auzul; cacofonism. ♦ (Muz.) Reunire de sunete discordante; lipsă de armonie. [Gen. -iei. / < fr. cacophonie, cf. gr. kakos – rău, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cacofonie
DERMATOMALACÍE s. f. proces de înmuiere a pielii. (< fr. dermatomalacie) Vezi definitia »
FLĂCĂRÍE s. f. (Rar) Flăcăraie. – Flacără + suf. -ie. Vezi definitia »
HIPERCHINEZÍE s. f. exagerare a funcției motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. (< fr. hyperkinésie) Vezi definitia »
EXALÁȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio) Vezi definitia »
MELANCOLÍE s. f. 1. stare de tristețe, de deprimare, însoțită de dorința de visare și singurătate. 2. boală psihică manifestată prin tristețe, apatie, delir, anxietate și obsesia sinuciderii. (< fr. mélancolie, lat. melancholia) Vezi definitia »