faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676). Vezi definitia »

NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aliate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose. Vezi definitia »

lipeală, lipeli s. f. 1. încercare a cuiva de a se apropia sufletește de cineva, încercare de a seduce pe cineva; apropiere între două persoane. 2. înțelegere între două persoane încheiată printr-un mijlocitor. Vezi definitia »

DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole. Vezi definitia »

KLÍPPĂ s. f. bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (< fr., engl. klippe) Vezi definitia »