ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie. Vezi definitia »

TUFĂRÍE, tufării, s. f. Tufiș; hățiș. – Tufă + suf. -ărie. Vezi definitia »

GEOCRIOLOGÍE s. f. ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre. (< fr. géocryologie) Vezi definitia »

INSTITÚȚIE s. f. 1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfășoară o anumită activitate. ◊ așezământ. (< fr. institution, lat. institutio) Vezi definitia »

NORMOXÍE s. f. cantitatea normală de oxigen distribuit de sânge țesuturilor. (< fr. normoxie) Vezi definitia »