TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie. Vezi definitia »

-ECTAZÍE² elem. „dilatație, extensie”. (< fr. -ectasie, cf. gr. ektasis, lungire) Vezi definitia »

EUSEMÍE s. f. totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. (< fr. eusémie) Vezi definitia »

TORACOPLASTÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală la plămân făcută pentru a înlătura fistulele purulente sau părțile atacate de tuberculoză. [Gen. -iei. / < fr. thoracoplastie, cf. gr. thorax – piept, plastes – care formează]. Vezi definitia »

DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia) Vezi definitia »