ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba șasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus. Vezi definitia »

MOLESCHÍN, moleschinuri, s. n. Țesătură rezistentă de bumbac, foarte netedă și cu aspect de piele. – Din fr. moleskine, molesquine. Vezi definitia »

RÓDIN s. n. v. rodină. Vezi definitia »

CINCÍN s. n. inflorescență cimoasă la care ramurile secundare se dezvoltă în planuri diferite și numai în același sens. (< fr. cincinne) Vezi definitia »

TERPÍN s. n. substanță chimică prin hidratarea esenței de terebentină. ♦ hidrat de ~ = hidrat de terebentină, pulbere albă sau cristale incolore, cu miros aromatic, folosit ca expectorant. (< fr. terpine) Vezi definitia »