leochíu (leochíe), adj. – Roșu aprins. Tc. lök „lac” (Șeineanu, II, 238), cf. bg. ljoki. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) De culoarea și strălucirea argintului. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Din argint + suf. -iu. Vezi definitia »

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu. Vezi definitia »

MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu. Vezi definitia »

GÁLIU s. n. metal moale alb-cenușiu, foarte ușor fuzibil. (< fr. gallium) Vezi definitia »