HOLOGENÉZĂ s. f. teorie biologică potrivit căreia cauzele interne sunt principalele cauze ale evoluției. (< fr. hologenèse) Vezi definitia »

CRONOGRÁMĂ s. f. 1. inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. ◊ problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripție etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiție) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric. 2. informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală reprezentând cifre romane. 3. grafic reprezentând desfășurarea în timp a unui fenomen; historiogramă. (< fr. chronogramme) Vezi definitia »

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) Vezi definitia »

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică. Vezi definitia »

PERIARTERÍTĂ s. f. inflamație a unei periartere. (< fr. périartérite) Vezi definitia »