SEMANTICÍSM s. n. curent în lingvistica contemporană care susține că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, încercând să înlocuiască cercetarea științifică a realității cu analiza formală a sensului cuvintelor. (< rus. semantițism) Vezi definitia »

DIASTROFÍSM s.n. (Geol.) Totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă stratele din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice. ♦ Teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune și a formelor rezultate unor deformări lente ale scoarței terestre. [Pron. di-as-. / < fr. diastrophisme, cf. gr. diastrophe – răsucire]. Vezi definitia »

CONSERVATORÍSM s. n. Conservatism. – Conservator + suf. -ism. Vezi definitia »

PRECLASICÍSM s.n. Perioadă a istoriei muzicii care pregătește apariția clasicismului. [Cf. fr. préclassicisme]. Vezi definitia »

HELIOTACTÍSM s. n. heliotropism. (< fr. héliotractisme) Vezi definitia »