ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme]. Vezi definitia »

MERCURÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu mercur. [Cf. fr. mercurism]. Vezi definitia »

UNITARIANÍSM s. n. doctrină creștină reformată apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarism. (după fr. unitarisme) Vezi definitia »

ȚARÍSM s. n. formă de guvernare monarhică, în Rusia, în care puterea supremă, absolută, aparținea țarului; regimul țarist. (< rus. țarizm, fr. tsarisme) Vezi definitia »

HAPTOTROPÍSM s. n. orientare de creștere a organelor vegetale (tulpini, rădăcini) datorită excitației de contact, făcându-le să se încolăcească în jurul suporților. (< fr. haptotropisme) Vezi definitia »