EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. Vezi definitia »

ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif) Vezi definitia »

la țol festiv expr. elegant. Vezi definitia »

POSTULATÍV, -Ă, postulativi, -e, adj. (Rar) Care se referă la un postulat, care ține de un postulat. – Postulat + suf. -iv. Vezi definitia »

EMULSÍV, -Ă adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. // s.m. Emulgator. [< fr. émulsif]. Vezi definitia »